6 motive să vizitezi Alba Iulia în acest weekend

De ce să vezi ce are de oferit unul dintre cele mai frumoase orașe ale României alături de Cetatea Alba Carolina, desemnată al doilea cel mai vizitat obiectiv românesc? Nu-s motive suficiente? Atunci mai pune și Festivalul de Muzică și Film și vezi pe unde mai scoți cămașa

Frumoasă și plină de istorie și reformată până în cel mai mic detaliu, Cetatea Carolina, găzduiește Festivalul de Muzică și Film de la Alba Iulia

Categorie Ghiduri turistice

Data 05/09/2017

Cum faci să dai sens pasiunilor tale de cinefil și muzicoman, fără să te umpli de remușcări la vederea cearcănelor de a doua zi de dimineață? Mai mult, vrei și socializare și cultură și amintiri și, ca tot omul, niscaiva călătorie în pachet? Ne bucurăm că ai întrebat pentru că-i simplu ca bună ziua: dai o fugă de câteva zile la Alba Iulia pentru că acolo tocmai se scoate din cuptor o nouă ediție a Festivalului de Film și Muzică care se va petrece între 8 și 10 septembrie 2017.

Imaginează-ți acum, că în loc să vezi filme din confortul canapelei ponosite, poți mai bine să le privești mândru proiectate pe zidurile faimoasei Cetății Alba Iulia Carolina. Iar în pauze, plimbându-te printre alei și felicitându-te pentru ideea inspirată pe care ai avut-o venind aici, ți se dedau privirii tot soiul de reprezentații de teatru și muzică. Dacă vrei să-ți duci pasiunile menționate la un cu totul alt nivel, ai aici ocazia să îți dai binețe și să schimbi două vorbe cu actori, regizori și producători de film.

Fiecare zi a festivalului va culmina cu marile bucurii ale oricărui stomac cinstit: gustări stropite cu unul-două pahare de vin, servite toate în compania muzicii și a celorlalți participanți cu care împarți pasiunile intelectuale.

Ediția de anul trecut a Festivalului de Film și Muzică de la Alba Iulia

Aha, parcă ți-am trezit interesul și ochii au început să-ți scăpăreze la anticiparea bunătăților?! Ține-te bine atunci: pe 9 septembrie are loc, în cadrul festivalului, prima serie Film+Food și nu se referă la jumate de sezon devorat concomitent cu o pizza de la colțul blocului. Proiecția unui celebru film dedicat bucătăriei argentiniene se va face simultan cu servirea preparatelor văzute pe marele ecran, așa încât, măcar de data asta, să faci dreptate tuturor simțurilor în același timp.

Ca să nu mai lungim vorba, vei putea asista la o proiecție interactivă, în care tu și colegii de festival veți putea participa activ și decide șirul evenimentelor de pe ecran (da, probabil că nu îți explici cum se poate, dar acum sincer – de câte ori ai participat la un festival de asemenea amploare?) și astea nu sunt defel singurele surprize. Dar ne oprim aici cu detaliile pentru că n-am vrea să înlăturăm complet pătura misterului de pe festivalul ce se pregătește la Alba Iulia.

Totuși, să nu uităm ca Alba Iulia e un oraș aparte și dacă tot ai bătut drumul până acolo, păcat ar fi să nu mai guști puțin din frumusețile sale. Ca să te mulțumești pe deplin cu vizita, încearcă să mai rămâi câteva zile și să ajungi în locurile menționate mai la sud de pagină.

Vizitează Cetatea Alba Carolina

Autentică până la ultimul fir de țesătură, Garda Cetății Alba Iulia @ Emanuel Drăgușin

Nu te arăta cărpănos cu timpul, și alocă-ți o zi întreagă pentru a descoperi Cetatea Alba Carolina de-a fir a păr, după ce festivalul și-a strâns toate catrafusele și cetatea s-a întors la viața ei de toate zilele. O să te lase fără cuvinte, o să trâmbițezi în stânga și-n dreapta cunoscuților despre ce ți-au văzut ochii acolo, pe Dealul Citadelei. Această cetate bastionară, modest cunoscută drept cea mai valoroasă fortificație de-acest soi din sud-estul Europei, a văzut lumina zilei pe la începutul secolului 18, ieșind din mâna a 10.000 de iobagi care au pus umăr de la umăr… poate ușor împotriva voinței lor.

Imperios necesar este să ajungi aici înainte de miezul zilei pentru a asista la Ceremonia de Schimbare a Gărzii. Indiferent de meteo, soldații din Garda Cetății își îmbracă straiele ce-amintesc de secolul 19, unii călare pe cai negri tăciune, alții la pas, și o pornesc pe Traseul Celor Trei Fortificații, dând amabil binețe turiștilor (p.s. acceptă să facă și poze cu aceștia din urmă, iar asta nu-i o informație care să te lase rece).

Prielnic nevoie mare ar fi să ajungi aici într-o zi de weekend când, aceeași soldați ce mărșăluiesc, încarcă atmosfera cu sunete autentice de salve de tun.

Dacă nici sunetele de tun nu mai învie atmosfera timpurilor de demult, ce altceva? @ Emanuel Drăgușin

Pe întinsul celor 1100 metri pătrați, își fac veacul șapte Porți despre care n-am putea spune că fac de rușine arhitectura acelei vremi, fiecare diferită și fiecare cu poveștile ei. Poarta a Doua, par example, îmbracă stilul baroc și își trage ocheade cu Obeliscul Horea, Cloșca și Crișan din vecinătate. Poarta a Treia, însă, este cea mai dichisită din pricina faptului că, ansamblul sculptural se dorea a fi o dovadă pentru măreția Imperiului Habsburgic.

Pe la jumătatea vizitei vei simți, probabil, cum stomacul începe să bată cu pumnii în masă și vei fi ispitit la reproșuri că nu ți-ai făcut măcar un sendviș de acasă. Și bine-ai procedat. Mulțumește-i stomacului pentru că te va conduce negreșit către Pub 13 din interiorul cetății, iar acolo… fața ți se va alungi, iar ochii îți vor ieși din orbite de uimire. Decorul medieval, dar sofisticat, te va pune puțin în dubii, neștiind dacă te afli într-un restaurant, într-un muzeu sau în sala de mese a Palatului, urmând ca regele să intre pe ușă din clipă-n clipă. Încearcă o porție de frigărui spânzurate (mult mai delicioase decât sună) sau o măduvă de vită.

Luatul mesei într-un restaurant medieval de rangul lui Pub 13 încape fără probleme pe orice bucket list @ Pub 13

Prețurile îți pot părea cam prea îndrăznețe, dar măcar admite faptul că locul arată bine, iar prezentarea farfuriilor face toți banii. Pentru ceva mai puțin sofisticat, dar la fel de autentic, alege orice terasă îți iese în întâmpinare și nu-ți ascunde uimirea când chelneri îmbrăcați în costume de epocă îți vor turna băuturile în căni de lut, pocale sau cine știe ce alte minuni.

Și pentru că oricum vei simți cum te năpădește ceva în stomac care seamănă cu mândria națională ca două picături de apă, nu ai voie să nu-ți îngădui să vizitezi Muzeul Național al Unirii și mai ales (mai ales!) Sala Unirii. Aceasta din urmă este unul dintre cele mai de seamă simboluri românești și locul unde s-a semnat, în 1918, Marea Unire (știi tu, lucrul pentru care primim liber, an de an, la 1 decembrie).

Ei bine, da, există un loc responsabil de granițele de astăzi ale României: Sala Unirii @ Anda Stănciulescu

Nu da năvală pe ușă afară după ce ți-ai umplut plămânii cu aer istoric românesc, ci mai cugetă câteva minute în fața Cărții de Onoare așezată la ieșire, pe paginile căreia, cei ce s-au aflat acolo ca și tine, au lăsat însemnate câteva gânduri mișcătoare. Dacă te simți cu cuvintele în traistă și dacă inima-ți dă ghes, ia pixul și lasă însemnele trecerii tale pe-acolo.

Deși mai rămâne o puzderie de lucruri de văzut și mare păcat ar fi să nu te vezi pe toate, pe unul singur ți-l mai lăsăm cu limbă de moarte: Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail. Află ca acesta-i lăcașul de cult medieval cel mai bine păstrat din Europa de Centrală (iar asta nu-i de ici, de colo) și că adăpostește locul de veci al lui Iancu de Hunedoara.

Răsfață-te (cu măsura) la Cofetăria Byron

Se aude cum că ar fi cea mai bună pe o rază de kilometri sănătoși @ Cofetăria Byron

Ei, și după toată bunătatea pe care-ai pogorât-o față de intelect și față de sufletul românesc din tine, poate-i timpul să aplici același tratament micuțelor de culoare roșie de pe suprafața limbii: servește-le câteva prăjituri care să le facă să ți se închine și să-ți jure dragoste eternă.

La opt minute de mers pe jos de la ieșirea din Cetate, pe-o străduță lăturalnică, vei da de Cofetăria Byron, iar ce se va întâmpla acolo… poate că ar fi mai bine ca acolo să rămână. Macarons, eclere și bezele, frișcă, ciocolată, cu fructe sau cu topping… nu putem decât să-ți ținem pumnii și să sperăm că vei fi cumpătat și că nu vei permite ca o criză de glicemie să-ți facă avansuri.

Află ce-i de degustat și de vizitat la Podgoria Jidvei

Frumos, medieval, elegant și doldora de vin. Ce poți cere mai mult de la un castel? Photo credit: Jidvei

Îți recomandăm din suflet ca drumul până în Alba să îl faci cu mașina; motive, câți nori pe cerul din Olanda, iar printre ele, o vizită la Podgoria Târnavei își scoate mândră capul de după cortină. Căci ce ar fi o vizită în colțul ’cesta de țară fără un picior pus pe domeniul celui mai mare producător de vinuri din Transilvania: Compania Jidvei?

La 60 de km nord-est de Alba Iulia, în mijlocul plantațiilor de vii orânduite matematic, stă de strajă, de circa 5 secole încoace, Castelul Bethlen Haller, simbolul mărcii Jidvei. Construit în stilul gotic francez, imobilul abundă de legende și se laudă cu o carieră cel puțin colorată, fiind, de-a lungul istoriei, grădiniță, închisoare (da, neobișnuită schimbare de direcție), cantină, pentru ca în prezent să lase deoparte alte pasiuni și să se dedice exclusiv enologiei.

Dacă paharul de vin de după masă este una din pasiunile tale, n-o să te dai în lături prea ușor de la o degustare de vinuri tradiționale de Târnave. Mai mult, dacă oamenii buni, primitori, care vorbesc cu pasiune și cu flăcări în ochi despre munca lor, sunt genul care te fac să-ți spui în sinea ta că soarele strălucește duios pe cer și că păsările zglobii cântă la unison, o să-ți crească inima cât un arbore de sequoia când angajații de acolo se vor apuca să de-a drumul cuvintelor afară.

Una pentru suflet: Parcul dendrologic „Dr. Ion Vlad”

Un colț de verde și de liniște, Parcul dendrologic din Alba Iulia @ Romulus Oprișcan

„Că frumoasă mai eAlba Iulia și că bine mai știu ardelenii să o pună-n valoare”, îți vei surprinde tu cuvintele rostogolindu-se pe buze ca pe tobogan. Despre Parcul dendrologic amenajat într-o pădure, pe un deal, umblă vuiește zvonul cum că ar fi o „minune peisagistică a Transilvaniei”. Se mai spune că nu ai voie să te lauzi că ai venit în Alba Iulia (nici nu se mai menționează interdicția de a face asta cunoscută pe rețelele sociale) dacă nu ai făcut măcar o plimbare în mai sus numitul parc.

Fără a avea nici în clin, nici în mânecă cu nebunia orașului (deși ne închipuim ce ar însemna pentru transilvăneni „nebunie”, probabil o undă de claxon abia identificat, pe la ora prânzului), parcul adăpostește 1200 de specii de plante, drumuri pe care să te tot plimbi până vezi că soarele începe să cam spele putina și locuri unde să-ți mai odihnești bunul și bătrânul trup.

… și-una pentru natură: drumeție prin Poiana Narciselor

Încheie sejurul în Alba Iulia în glorie deplină, cu o drumeție în Poiana Narciselor @ Rucsacdemunte

Are județul Alba la natură, cât să dea și județelor vecine, iar dacă ție, după toate cele ce-ai văzut, îți mai rămâne energie să dai și vecinilor, dă o fugă până în Poiana cu Narcise de la Negrileasa. E adevărat, apogeul acestui loc corespunde lunii mai, când ardelenii din Apuseni se strâng cu mic cu mare pentru a se petrece la Sărbătoarea Narciselor, dar nici în septembrie de ajungi, n-o să te zgârii pe ochi.

Frumos la alții-acasă, dar parcă tot mai frumos îi la noi. Dacă ți se usucă ochii de pofta frumuseților României, dă iama în pușculită și fuga în Brașov (aici ai cele mai faine 10 lucruri de văzut acolo), iar dacă te vezi strâmtorat la pungă, consultă cele 9 lucruri aproape gratuite de făcut în București

Publicat

05/09/2017