Interviu cu Sorin Vlaicu, de profesie… călător

Cunoști genul acela de idee care te lovește ca o revelație în timpul unei discuții la un pahar de vin sau într-o dimineață inundată de optimism și serotonină? Planul pe care te grăbești să îl notezi repede în primul caiet care îți pică în mână de frică să nu îți scape niciun detaliu printre degete? Ai și tu agendele pline de planuri care sună briliant atunci când răsar, dar care par să aibă atât de puține șanse de reușită la o a doua privire încât se adună praful pe ele ani întregi?

Povestea lui Sorin intră exact în categoria asta de idei revelatoare, norocoase să nimerească în mintea cuiva care nu le-a uitat pe un colț de hârtie. A digital geek & a travel lover, Sorin Vlaicu a căutat/caută și a găsit/găsește amestecul potrivit dintre pasiunea pentru călătorii și job-ul care să ți le susțină. Printre altele, a lansat și o platformă cu tururi turistice în Myannmar. Dar destul cu detaliile! Deja am început să îți povestim filmul dinainte. Iată ce spune însuși protagonistul:

Cu ce te ocupi?

#ilovedigital pentru că digitalul a fost jobul meu ”tradițional” în ultimii 10 ani, de la Google AdWords și Afiliere până la MyanMarvels – agenția de turism și, totodată, proiectul ambițios care m-a făcut să rămân o vreme într-o țară atât de specială cum este Myanmar.

Câte țări și teritorii ai văzut până acum?

Sunt pe aeroportul din Yangon când scriu aceste rânduri și mă îmbarc spre Bangkok. Tocmai m-a oprit întrebarea ”de câte ori am ajuns în Bangkok?” și tare curios sunt să mă uit pe vizele de intrare. Cum nu le am la îndemână, pot doar să presupun că numărul este de 7-8.  Reiau șirul gândurilor! Japonia este țara cu numărul 45, iar teritoriile vizitate sunt Europa, Africa, SUA, Asia, Caraibe și Korea de Nord. Permite-mi, te rog, să prevăd o viitoare întrebare: plănuiesc să vizitez America de Sud anul viitor, dar gândul concurează la sânge cu dorința de a vedea Iranul și de a călători în zone mai puțin turistice ale Myanmarului.

Alături de Kim Il-sung și Kim Jong-il

Ce te-a motivat să lași totul în urmă și să călătorești?

Nu las în urmă nimic mai mult decât amintiri frumoase de povestit nepoților. Punctul de plecare a fost pasiunea pentru muzica celor de la Rammstein și pasiunea pentru geografie. Recunosc că în clasa a 12a am fost prea leneș ca să învăț pentru medicină și am ales Facultatea de Geografie, Universitatea București. Dacă am regretat vreun pic? Nicio secundă. Cu atât mai puțin în timpul practicilor prin România care sunt de neuitat (aviz celor cărora le-a venit timpul, trebuie să își decidă soarta și să se înscrie la facultate).

Pasiunea pentru Rammstein m-a determinat să călătoresc pentru prima dată în afara României pentru că îmi doream enorm să îi văd live. Îmi amintesc că aveau un concert în Milano, însă, student fiind, nu îmi permiteam cu una-cu două o asemenea călătorie. Așa că mi-am setat obiectivul ca, până la următorul turneu, să strâng suficienți bani pentru a-i vedea în Praga. Am învățat un semestru întreg, am primit bursă și… iată-mă pe străzile capitalei cehe, cu o seară înainte de concert, dorindu-mi din suflet ca spectacolul să se amâne pentru a nu mai pleca de acolo. Așa sună începutul aventurii celor 45 de țări vizitate.

Cum te-ai pregătit pentru această aventură și cum ai reușit să depășești fricile care îi opresc pe majoritatea dintre noi să călătorească?

Pregătirea a însemnat să strâng bani și să fac bagajul (pe ultima sută de metri, ce-i drept). Mi-am dat seama că eu și planurile făcute pas cu pas ne potrivit ca apa și uleiul. Trezitul la ora 7 pentru micul dejun, vizitarea galeriei X, mâncatul la cafeneaua cotată în top 5 pe tripadvisor etc., nu sunt deloc de mine. Prefer să îmi stabilesc programul fix în ziua în care ajung într-o locație și nu îmi place deloc să mă grăbesc. Nu vreau să bifez țări, locuri, ci experiențe și stări de spirit. Motto-ul meu de călătorie este: one month, one country. Obișnuiesc să aleg următoarea destinație în aeroport în drum spre casă.

Vorbește-ne puțin despre partea financiară și cum ai reușit să călătorești atâtea mii de kilometri? Ce sfat le-ai da celor care vor să plece, dar se lovesc de acest obstacol?

Nu am nicio formulă miraculoasă. Muncă, muncă și iar muncă. Și fără rate la bancă! Deși masterul l-am făcut în Barcelona cu ajutorul unui împrumut la bancă, am reușit să îmi plătesc ratele în 2 ani. Nu am vrut sub nicio formă să fiu legat timp de 10 ani de acest împrumut pentru că știam că mă va ține pe loc din multe privințe.

Nu e nevoie de sume exorbitante ca să călătorești, ci de o destinație și un rucsac. Cei care spun că nu călătoresc pentru că nu au bani, se mint pe ei înșiși pentru că nu au curajul să iasă din zona de confort… sau au rate la banca.

Concluzie: nu faceți împrumuturi la bancă!

Dacă ar fi să alegi cea mai frumoasă călătorie care ar fi?

Toate. Îmi pare rău că nu pot să îți dau răspunsul unic pe care îl aștepți, dar este imposibil să fac selecția. Africa de Sud, de exemplu, a fost o experiență diferită de orice altceva, iar China a fost mai mult decât mă așteptam. Myanmarul mă surprinde și mă încălzește în fiecare zi cu zâmbetele localnicilor prietenoși.

Alături de triburile din Etiopia

Cum reușești să comunici cu oameni din zone atât de diferite? Câte limbi străine vorbești?

Deși vorbesc bine engleza și spaniola, limbajul semnelor este cel pe care îl stăpânesc fără probleme; după aproape un an jumate departe de România, cred că am fost infestat fără scăpare de sindromul ”raducioiu”. Aaa,  și zâmbetul – limba oficială a călătoriilor. Când ai nevoie de ajutor, zâmbește. Sigur va exista cineva care să te ajute.

Cât de greu îți este să păstrezi legătura cu prietenii și cu familia pentru perioade de timp atât de lungi?

Internet ai aproape oriunde în lume (nu la fel de bun ca în România, e adevărat). De exemplu, cu bunica mea vorbesc pe Skype.

Dacă aș fi una dintre persoanele care vor să economisească niște bani, iar apoi să călătorească pe o perioadă nedeterminată, ce sfat mi-ai da?

În primul rând ti-aș spune că cei mai mulți dintre cei care pornesc într-o călătorie pe termen nelimitat în jurul lumii cedează după primele luni. În felul acesta ai ști la ce să te aștepti. Long term travelling nu este pentru toată lumea; nu este ușor să stai mereu pe drumuri și să dormi în paturi diferite în fiecare seară.

Un mod inteligent de a călători este să îți stabilești o bază, ceva care să îți ofere puțină stabilitate, cel puțin la început. De exemplu, poți alege să pleci inițial ca profesor sau voluntar. În felul acesta, vei ajunge să cunoști extrem de bine țara și zona respectivă, vei fi la curent cu oferte de zbor de acolo, vei putea face parteneriate cu o companie locală de turism și, dacă ai un blog, poți scrie pentru ei. Marketingul afiliat pe turism este o alternativă de a câștiga bani, dar parteneriatele sunt cea mai importantă sursă de venit.

Cât timp îți ocupă fotografiatul? Care este cea mai bună poză pe care ai făcut-o?

Fac destul de multe, dar nu am avut niciodată timp să le sortez și să le aranjez frumos în grădina internetului. Contul pro de pe flickr mai spală, însă, din efectele procrastinării. Sper. Îmi place poza aceasta făcută în Mynmar.

Myanmar

Citește mai mult: