Ghid turistic: cum să petreci un city-break de poveste în Lisabona

Zici că plănuiești de luni bune să dai fuga într-un concediu în Lisabona și să aștepți acolo, cuminte (sau nu), la malul râului Tejo, trecerea binefăcătoare a unui weekend, ca un motor cu un milion de megavolți care să-ți încarce bateriile până la refuz? Nu știm dacă a fost ideea ta sau nu, dar te asigurăm că un city break în Lisabona e una dintre cele mai strălucitoare beculețe care s-au aprins vreodată în mintea unui cetățean pasionat de călătorii.

Arhitectura Lisabonei, doldora de fereste și azulejosuri, reflexiile jucăușe ale soarelui în apele de-o frumusețe olimpică a râului, atmosfera hippie-tinerească întrepătrunsă fără urmă de greșeală cu aerul istoric și poveștile marilor descoperiri geografice ce dăinuie… toate-aceastea acestea se descurcă de minune a scoate din câteva zile petrecute în Lisabona, niște momente care rămân pe vecie și despre care vei povesti vreme lungă după întoarcerea acasă.

O să încercăm să rezistăm ispitei de a-ți explica cât de tare ți se va sfâșia inima în dimineața ultimei zile când, abia trezit din somn, primul gând se va intersecta cu constatarea că drumul spre aeroport începe să-ți facă avansuri și că-i timpul să-ți iei tălpășița. Niciun sens să ne apucăm să sporovăim despre asta, ci să trecem în continuare la planul bine ticluit, un ghid turistic direct de la fața locului, pentru câteva zile de poveste petrecute în capitala acestei frumoase țări de la marginea Peninsulei Iberice.

✈️ Caută zboruri ieftine spre Lisabona
🏨 Rezervă hotel în Lisabona

Transport

Încă de la ieșirea din aeroport, când retina ia contact cu imaginea palmierilor și a culorilor ce strălucesc în bătaia soarelui, ar trebui să ai deja sentimentul că un shot scurt și tare de espresso tocmai ți-a fost injectat fără milă într-una din vene. Oricum, nu te gândi să arunci bani pe taxi sau alte comodități; cursa cu autobuzul costa 1.85 euro pe care îi plătești șoferului și există cu siguranță un autobuz care să te lase la o aruncătură de băț de locul de cazare.

Pe lângă autobuz, un alt mijloc facil de a ajunge în centrul Lisabonei este să folosești metroul, acesta pornește chiar de la aeroport și se intersectează cu celelalte linii de transport.

Cu ochii căscați de uimire în fața obiectivelor turistice din Lisabona

La malul râului Tajo, în Praca do Comercio

La malul râului Tajo, în Praca do Comercio

Lăsând detaliile tehnice de-o parte, îți recomandăm din toată inima să începi orice inițiativă cu o vizită în Praça do Comércio pentru a-ți aminti cât e viața de frumoasă, cât de încântător strălucește soarele, câtă veselie poate pompa în tine o gașcă de muzicieni stradali și cât e de bine să privești în zare la o întindere de apă, înconjurat fiind de voie bună și tinerețe.

Înțelept ar fi să-ți ții în frâu impulsul de a da năvală într-o cafenea pentru binecuvântata licoare, pentru că imediat îți spunem noi care-i cea mai bună idee în sensul ăsta. Pentru moment ocupă-te de selfie-uri și de ciulitul urechilor la limba care-ți atinge nevinovată timpanul ca și cum ar fi cel mai obișnuit lucru pe care poți să-l auzi.

Multe îți vor mai vedea ochii pe Rua Augusta

Multe îți vor mai vedea ochii pe Rua Augusta

După ce ți-ai satisfăcut toate poftele sufletești în Praça do Comércio, las-o în urmă, trecând pe sub Arcul de Triumf și înaintând pe Rua Augusta, o alee pietonală încărcată de magazine, restaurante și (irezistibili scoaterii telefonului și punerii pe produs multimedia) mimi, bufoni și oameni pictați asemenea statuilor care-și câștigă pâinea cea de toate zilele amuzând trecătorii. Poate îți cerem mult, dar te vom ruga să mai reziști puțin tentației de a te așeza la mesele restaurantelor și ține minte, evită-le pe cele în care ești invitat din mers, ușor intruziv, să le treci pragul. Sunt în general scumpe și nu pe de-a-ntregul satisfăcătoare.

Largo Chiago, locul de întâlnire al multor free walking tour-uri

Largo Chiago, locul de întâlnire al multor free walking tour-uri

Croiește-ți drum către Largo do Chiado (numele multor locuri va începe cu „largo” și află că asta înseamnă, nu „lac”, ci „piață”); numele l-a împrumutat de la poetul a cărui statuie îi marchează centrul, Antonio Ribeiro, un personaj interesant care obișnuia să țină discursuri publice cât era ziua de lungă, iar apusul soarelui îi surprindea vocea nu cu mult diferită de cea a unui scârțâit de ușă. Și exact asta înseamnă „chiado”, și porecla cu care s-a procopsit poetul, – „scârțâit”.

La distanță de câțiva pași, libraria Bertrand își are porțile deschise și aproape că urlă de cultură și lectură, fiind cea mai veche librărie activă din lume. Dar probabil că nu vei rămâne prea mult timp între pereții acesteia pentru că momentele petrecute în Lisabona obișnuiesc să exercite o atracție irezistibilă de a-i colinda străzile, adulmecându-i-le cu toate simțurile.

Supune-te! Pierde-te pe bulevarde, pe trotuarele atât de înguste încât două persoane nu au loc a se plimba umăr la umăr și dă-i bice aici cu făcutul de poze la tramvaie de culoarea bananelor până când crezi că până și camerei telefonului i s-a acrit de tot.

Stația de trenuri Rossio și o arhitectura ce-ți ia ochii

Stația de trenuri Rossio și o arhitectura ce-ți ia ochii

Admiră fântânile, statuile și arhitectura neoclasică a cartierului Baixa, toate atât de tipice culturii europene și totuși atât de specifice Lisabonei, îngăduie-ți câte cafele și produse de patiserie îți poftește inima, iar când ajungi în Piața Rossio, în fața gării care-i poartă numele, oprește-te, cercetează adânc cu privirea și remarcă de cât profesionalism dai dovadă când vine vorba de exclamația „o, cât de frumos”.

Tot aici vei da de unul dintre infinitele miradoururi din Lisabona (Santa Justa). Pentru că dacă i s-a dat ceva orașului cu vârf și îndesat, acestea sunt nenumăratele puncte de belvedere, aflate pe coline și oferind priveliști superbe cu nemiluita. Poți alege să cumperi biletul care te duce până în vârf sau poți admira ascensorul (el însuși o capodoperă a erei industriale) de la bază și tabloul ce ți se întinde în față din același punct.

Continuă-ți drumul câțiva pași, iar atunci când harta telefonului îți semnalizează că ai ajuns în Piața São Domingos, amintește-ți că, la început de secol 16, 4.000 de evrei și-au pierdut viața aici, în ziua de Paște, în urma unuia dintre masacrele înfiorătoare de care fanatismului creștin din epoca medievală se face adesea vinovat.

Totuși, pentru portughezi, acea zi obscură de 23 aprilie nu rămâne uitată și aruncată în valurile istoriei; amintirea celor uciși este comemorată cu 4000 de lumânări care se aprind acum, în aceeași zi, 500 de ani mai târziu. În vecinătatea bisericii, vei da cu ochii de un zid care proclamă Lisabona drept „Orașul Toleranței”, iar aceste două cuvinte sunt înscrise în toate limbile lumii. Apropie-te și încearcă să le găsești pe cele scrise în română.

La pas prin cartierul Alfama

La pas prin cartierul Alfama

Alfama și Mouraria. Cu semnul exclamării: Alfama și Mouraria! Două cartiere vecine ce seamănă ca două picături de apă, păstrând aproape intact spiritul vechiului oraș. Acestea sunt locurile înțesate de ferestre ce aduc a vremuri demult apuse și, încărcate de rufe puse la uscat, te fac să te minunezi și să te întrebi cum poate să existe un loc atât de pitoresc într-o capitală europeană.

Iar dacă mai sus menționatele rufe nu sunt suficiente, imaginează-ți bunicuțe ce vând mâncare și băutură de la fereastra sufrageriei plus terase și baruri mici, mici, unde localnicii se adună la povești și pierdut vremea în soarele atât de blând cu acest colț de Europă.

Trebuie să ai în vedere faptul că aceste două cartiere sunt definiția pură și neîntinantă a cuvântului „comunități”. Oamenii se cunosc de când lumea și pământul, își dau binețe pe stradă și sunt exact genul de cartiere care freamătă de povești cum că băiatul lui cutărică s-a însurat cu fata lui cutărescu și verișoara acesteia tocmai a intrat la facultate în Lisabona (da, pentru unii dintre locuitorii Alfamei, Lisabona e cumva de partea cealaltă a granițelor).

Este exact genul de loc unde copiii aleargă și se joacă printre străduțele înguste și abrupte, în vreme ce mai vârstnicii familiei se delectează cu o băuturică tradițională într-unul din infinitele baruri. Plutește aici o atmosfera de familiaritate și de „acasă” încât n-o să-ți explici nici în ruptul capului cum poate fi aceasta atât de autentic conservată într-un univers cosmopolit ca Lisabona.

Miradouro da Graça, unul dintre nenumăratele puncte de belvedere ale Lisabonei

Miradouro da Graça, unul dintre nenumăratele puncte de belvedere ale Lisabonei

Străbate-i străzile cu băgare de seamă și vei observa portrete alb negru ale localnicilor, agățate pe pereții caselor, pentru a accentua și mai abitir identitatea acestor cartiere. Proiectul aparținei fotografei Camilla Watson care a ajuns aici și s-a îndrăgostit iremediabil de oameni, de loc și de legătura dintre acestea două. S-a hotărât să rămână și să se dedice proiectului „Soul of Alfama”, un tribut adus localnicilor și o expoziție în aer liber, pe zidurile caselor, a celor mai tipice figuri locale.

Tot în Alfama mai sălășluiește unul dintre cele mai frumoase miradoururi lisaboniene: Santa Luzia. Cuminte ar fi să ajungi aici la apusul soarelui, ascultând muzica artiștilor stradali, urmărind soarele care pleacă, mângâind râul pentru ultima dată în acea zi și admirând azulejosurile ce-i îmbracă zidurile. Boem și romantic în toată puterea cuvântului.

Bucate, merinde și licori din Lisabona

Ei, uite cu această micuță vei dezvolta o relație iubire-ură și credem că îți închipui deja la ce ne referim - pasteis de nata

Ei, uite cu această micuță vei dezvolta o relație iubire-ură și credem că îți închipui deja la ce ne referim – pasteis de nata

Nu te acuză nimeni dacă, de cum ajungi, n-o să-ți opintești gândul care fuge către bijuteriile patisere care au făcut Lisabona atât de celebră. Îți spunem că pe cele mai delicioase le găsești la Manteigaria; sunt multe lăcașurile patisere ce poartă acest nume, dar găsește-o pe cea care se află la cea mai scurtă distanță de Lago do Chiado (circa 1 minut jumate). Iar acolo… heruvimi și îngeri să-și încingă harpele pentru că ochii o să-ți iasă 2 centimetri din orbite când o să dai cu ei de… pastéis de nata.

Café a Brasileira este un loc elegant, plin de istorie. Da, nici aici nu vei scăpa de imaginea irezistibilă a păcătoaselor pasteis de nata

Café a Brasileira este un loc elegant, plin de istorie (da, nici aici nu vei scăpa de imaginea irezistibilă a păcătoaselor pasteis de nata…)

Rezumă-te la a-ți cumpăra doar două (pentru că oricum o să-ți mai tot achiziționezi câte una din două în două ore cât timp te afli pe pământ portughez), ia-le la pachet și întoarce-te în Piața Chiado, către clădirea impunătoare marcată cu însemnul Café a Brasileira, o cafenea ce și-a început cariera acum mai bine de 100 de ani.

O vei recunoaște lesne după statuia lui Fernando Pissoa (probabil cel mai cunoscut poet portughez), așezat alăturea meselor. Comandă-ți o cafea pe terasă și așteapt-o cuminte, înainte să o împreunezi cu cele două bijuterii cumpărate anterior din Manteigaria.

Tot plimbându-te tu în lungul și-n latul orașului, o să ți se ivească în cale, într-un număr generos, mici bărulețe în plină stradă, marcate ostentativ cu cuvântul „Ginjinha”, scris cu roșu. Nu le ocoli! Ginjinha este o băutură tradițională, un fel de vișinată, ceva mai slabă și mult mai dulce, care intră de minune în momentele în care simți că numai niște aripi la picioare te-ar mai putea ajuta să continui colindatul.

Dacă ai de ales un singur restaurant unde să te tratezi ca un pașă, să te înfrupți dintr-un bachalhau suculent și să-l lași să alunece frumușel cu un vin roșu național, alege Joau do Grau (situat pe strada Rua da Betesga).

Mâncarea-i delicioasă și NU înoată în litri de ulei, personalul o să-ți smulgă lacrimi prin amabilitatea cu care-și tratează clienții, vinul casei e atât de bun că o să ai senzația că organismul ți-l absoarbe așa cum ar face o plantă însetată de o săptămână când îi oferi o cană cu apă, iar o masă de două persoane (pe care probabil nu o veți putea termina), te va costa în jur de 30 de euro.

… și va veni ea și ultima zi când, uitându-te cu îngrijorare în portofel, vei constata că temerile îți sunt întru totul fondate. Cam ăsta ar fi momentul să te îndrepți spre Rua do Benformoso, o stradă înțesată de restaurante indiene și pakistaneze, cu mâncare excelentă și cu prețuri ce abia dacă sar de 5 euro de persoană. Îți spunem de-acum, oricum mâncarea-i bună peste tot, așa că dacă ai nevoie de un criteriu de departajare, alege restaurantul de unde ți se afișează cel mai simpatic zâmbet indian.

Mercado da Riberira

Ghid turistic Lisabona

Aflată cumva peste drum de gara Cais do Sodre (locul unde trebuie să ajungi dacă decizi să vizitezi districtul Belém), intrarea în Mercado da Riberira o să-ți surprindă ochii mărindu-se până ce ajung de dimensiunea unor farfurii de supă. Locul arată superb, spațiul cu mâncare e modern și sofisticat, iar mâncarea… delicioasă.

Atenție! Nu-i cel mai ieftin loc, așa că, dacă voiajul tău portughez se pupă cu ceea ce se cunoaște drept „low budget”, mulțumește-te cu câteva crochete de (oricare) pește și NU cumpăra un pahar de vin, oricând de îmbietor ar arăta barul.

Mercado da Baixa

Eii, așa mai vii de-acasă. Bidoane de sangria și vin de porto care plesnesc de greutatea fructelor, mostre de cărnuri și brânzeturi (iar aici te-am îndruma grijuliu către Manteigaria Silvia), iar dulciuri… munți și râuri. Prețurile sunt mult mai prietenoase decât în Mercado da Ribeira, dar și riscul unei crize glicemice vădit crescut.

Muzici și viață de noapte

Fado este definiția cuvântului „saudade”, un termen ce nu mai poate fi găsit în nicio altă limbă, exprimând cumva, în mod aparent oximoronic, bucuria de a simți suferință și apropiindu-se doar de departe de românescul „dor”. Și nu te aștepta să-ți cumperi un CD cu fado, să îl asculți în confortul casei și să îl înțelegi cu adevărat.

Asistă la un concert în carne și oase, acompaniat în tihnă de o cină tradițională, și simte cum vocea incredibil de puternică și sunetele de chitară te pătrund, te învăluie și te invadează fără milă. Fado a apărut în Alfama, iar încercarea de a le despărți pe cele două ar fi la fel de nesăbuită ca aceea de a lipsi pădurea de copaci.

Concediu in Lisabona

Fado a apărut în stradă, în mijlocul comunităților ce alcătuiesc acest cartier urcat pe coline, iar barurile Alfamei și numai Alfamei sunt locurile autenticei experiențe Fado. În mod obișnuit, pentru a asista la un spectacol, plătești o intrare de 25-30 de euro care include o masă tradițională, iar recomandările noastre sunt barurile A Baiuca, Tasca do Jaime și Tasca do Chico.

Bairro Alto – auzit-ai, poate, numele de nenumărate ori, iar faima o merită pe deplin. Acest cartier are o istorie tumultoasă, iar catastrofele naturale nu i-au întors spatele de-a lungul anilor. Este un loc care își schimbă complet fața de la zi la noapte și este, probabil, colțul către care să te îndrepți fără discuții dacă-ți arde de deșertat pahare alcoolice, socializat până la ore nerușinate ale nopții și înhăitat cu alte numeroase cete de turiști care de unde.

Ar fi până peste poate de nedrept să-ți recomandăm un loc, două, zece și să-ți promitem că te vei distra pe cinste. Nici vorbă. Lucrurile stau cu totul altfel și dacă ajungi aici pe timp de noapte, ai datoria de a-i lua la rând străduțele, încercând să ochești cea mai bună ofertă de happy hour, stând la taclale cu chelnerii și cu cei care te îmbie să le treci pragul, cerând recomandări în stânga și-n dreapta și, în general, găsindu-ți singur locul unde te potrivești ca o mănușă.

Îți vom spune, însă, că dacă perseverezi, ai toate șansele să dai de baruri unde mojito-ul curge în râuri și unde un pahar de circa juma’ de litru nu te va ușura de mai mult de 5 euro. Îți mai spunem că poți găsi, de la grupuri de nemți blonzi, cu chef de vorbă și shot-uri, la concerte live susținute de cântărețe braziliene oacheșe și până la concerte de rock nebune de unde o să ieși spunând că nu te-ai mai distrat așa din facultate.

Puțin în afara orașului

Belém

Vacanta in Lisabona

În criză de timp, mai renunți la câteva delicii turistice din Lisabona, dar nu la districtul Belém! Acesta-i unul din punctele de început ale marilor descoperiri geografice, iar asta-i lesne de observat dacă numai arunci o privire și o lași să se întâlnească cu Monumentul Descoperirilor și cu o hartă veche a lumii, croită pe platoul de marmură și înfățișând lumea, așa cum era ea imaginată acum niscaiva secole.

Unde mai pui că tot Belém e locul de obârșie al delicioaselor pastéis de nata, îmbracate cum se cuvine în ditamai legenda. Se știe că locatarii Mănăstirii Jerónimos au inventat rețeta undeva prin secolul 19, iar la scurt timp, afacerea a explodat de un succes răsunător. Ceea ce se cumpără și se consumă la patiseria Pastéis de Belém este rezultatul unei rețete cunoscute doar de 3 oameni în toată lumea și-ți spunem numai că se topesc în gură și alunecă în jos pe gât aproape fără intervenția ta conștientă.

Mănăstirea mai sus menționată se află la câțiva pași de patiserie (are dimensiuni colosale, n-ai nicio șansă să o ratezi). Poți prea bine ca, în viața ta de zi cu zi, să nu te numeri printre cei care jubilează la intrarea în lăcașe religioase, dar acesta îți va lua ochii și te va îndemna la căutarea din priviri a tuturor simbolurilor care-o alcătuiesc.

✈️ Caută zboruri ieftine spre Lisabona
🏨 Rezervă hotel în Lisabona

Bine de știut când călătorești în Lisabona

  • Engleza se vorbește aici de către aproape oricine ți-ar ieși în cale, dar ce o să auzi în jurul tău într-o veselie va fi „obrigada”/„obrigado”; și știind că asta înseamnă „multumesc” vei trage imediat concluzia că portughezii își arată recunoștința fără prea multe frâne pentru că „obrigado” în sus, „obrigado” în jos.
  • După cum am insistat, Alfama este un cartier al comunităților, unde oamenii nu trec reci și nepăsători unul pe lângă altul fără a-și arunca măcar o privire; acestea fiind spuse, politicos din partea ta ar fi să le adresezi, fie un „bon dia”, fie un „bon tarde” (după situație și poziția soarelui pe cer) și te asigurăm că binețea ta nu va rămâne fără răspuns.
  • Lisabona nu-i un oraș ușor de străbătut la pas, dar nu ți-am recomanda nici în ruptul capului să apelezi la mijloacele de transport existente pentru că ai pierde o cantitate nemărginită de farmec. Totuși, se află pe coline și nu exagerăm când spunem că pantele capătă uneori verticalități nemiloase. Vestea bună e că spală repede și fără efort din cantitățile uriașe de pastéis de nata care-și vor da obștescul sfârșit la tine în stomac. Uite un truc: când te simți la capătul puterilor și, uitându-te în față, te îngrozești la vederea a ceea ce ar părea încă 1 kilometru de urcuș, uită-te în jos; face ca drumul să pară dintr-odată mai ușor.
  • Suntem primii care recomandă tururi gratuite, dar îți spunem că puține la care am luat parte se apropie de încântarea oferită de ghizii de la Take Lisboa. O să descoperi un nivel nebănuit de dedicare și pasiune în fiecare cuvânt care le alunecă pe buze și îți lovește timpanul și o să te facă să te îndrăgostești de fiecare centimetru de zid din Lisabona. Compania oferă șase tururi și cunoaștem pe cineva care le-a făcut pe toate, fără să regrete nici măcar un minut. Dar dacă nu dai pe-afară de timp de petrecut aici și ești constrâns să alegi doar două, am înclina să ți le recomandăm pe cel al centrului și pe cel al Alfamei.
  •  … și nu în ultimul rând, nu te învinovăți prea tare dacă cele câteva zile petrecute în Lisabona nu îți permit să ajungi în absolut fiece colțișor, pentru că asta-i adesea una din frustrările care se pricep de minune să arunce cu umbre peste călătoriile noastre (crede-ne pe cuvânt, în același timp, luptăm și noi cu vinovăția de a nu fi inclus absolut fiecare bucățică de Lisabona care merită vizitată). Pentru că, dacă am învățat ceva din călătorii, acesta este că ieși infinit mai câștigat când înveți să te bucuri cu toată ființa de cele câteva lucruri pe care apuci să le trăiești, decât să te nefericești pentru că timpul e prea nemilos, iar lupta cu el e pierdută încă din aeroport. Promite-ți mai bine că o să te întorci în Lisabona, și poate nu numai o singură dată.
Să îți mai servim câteva porții de inspirație pentru că urmează să treci city break-urile la secțiunea hobby-uri din CV?