Călători de care ne îndrăgostim #004: Sissi Korhonen

Lăsând departe în urmă țara de baștină (Finlanda), Sissi Korhonen și-a propus să ia la pas (roți) jumătatea latină a Lumii Noi și să străbată pe bicicletă distanța dintre America de Sud și America Centrală. Toată povestea începe în Ushuaia lui 2015 (Argentina), cotește binișor spre Mexic, dar cu Sissi lucrurile sunt oricum, numai previzibile nu, pentru că nu rar se întâmplă să-și schimbe planurile de călătorie de la o zi la alta.

Înainte de a o porni în următoarea călătorie, lungă de 1200 de kilometri, a consimțit să se așeze cu noi la o șuetă și să ne spună câteva despre aventurile ei, punând accentul pe detalii precum siguranța, percepțiile, fricile, comunicarea și despre ce înseamnă să călătorești singură pe tărâmuri îndepărtate, femeie fiind.

Dacă vrei să îi aprofundezi aventurile, răsfoiește pagina Strangerless. S-ar putea să nu găsești nimic mai simplu decât să te lași inspirat de acestă călătoare și să-ți faci un hobby de a cunoaște oameni noi la fiecare ieșire pe ușă pentru că, așa cum consideră Sissi, „un străin este doar un prieten pe care nu l-ai cunoscut încă”.

De ce ai ales să călătorești de una singură?

Prima zi pe bicicletă: Sissi și o priveliște de milioane pe deasupra provinciei Tierra del Fuego, Argentina

Prima zi pe bicicletă: Sissi și o priveliște de milioane pe deasupra provinciei Tierra del Fuego, Argentina

Dacă ar trebui să aleg un singur lucru pe care ador să îl fac în timp ce călătoresc, acela ar fi să observ oameni. Atunci când călătorești singur, întâlnești o mulțime de oameni. Iar atunci când dai peste cineva de care te simți atras iremediabil sau care te intrigă pur și simplu, ai toată libertatea să îl cunoști în ritmul tău.

Nu există nimeni care să-ți impună un ritm sau un subiect de discuție. Există și persoane cu care nu vei face decât să te bucuri de o tăcere frumoasă, plină de armonie (sau o vei experimenta singur, tu cu tine) și atunci te va surprinde să observi că nu este nimeni prin preajmă care să intervină și să strice asta.

Fiind o fanatică a limbajului, pentru mine, unul dintre cele mai importante aspecte ale călătoritului de una singură este ocazia continuă de a auzi și a încerca să mă adaptez limbi străine. Nu ești obligat să vorbești cu nimeni, dar îți poți câștiga dreptul de a o face, învățând o nouă limbă. Pe de altă parte, dacă vrei să te pierzi în propriile gânduri ore întregi, nu ai decât.

Când ești singur, poți să-ți iei tot timpul din lume pentru a cugeta și să o pornești la drum atunci când consideri că a venit timpul. Și mai important, ești liber să iei decizii spontane sau să-ți schimbi planurile într-o secundă, în funcție de starea ta sau de străinii incredibili pe care îi întâlnești, fără să dai explicații nimănui în afară de propria persoană.

Simți vreodată că oamenii se comportă diferit cu tine pentru că ești o femeie ce călătorește singură?

 Sissi, în prag de nouă zi, gata de aventurile ce-o așteaptă în drum

Sissi, în prag de nouă zi, gata de aventurile ce-o așteaptă în drum

Cred că o femeie străină este mult mai ușor de abordat decât un bărbat. De ce? O femeie este mult mai puțin amenințătoare și, într-un fel sau altul, trezește mai multă încredere decât un bărbat. În multe dintre călătoriile mele anterioare, și în special în cea actuală, gazdele mi-au spus că nici nu le-ar fi trecut prin cap să mă invite în casele lor dacă aș fi fost bărbat. Din acest punct de vedere simt că, faptul că sunt femeie, îmi înlesnește mult călătoriile și interacțiunea cu oamenii.

Oricum, este și ăsta un cuțit cu două tăișuri. Femeie fiind, atenția pe care o primesc nu este întotdeauna pozitivă. În Europa și în SUA nu fac nicio notă discordantă, în timp ce în Africa, Asia și în America de Sud, sunt văzută ca ceva mai degrabă exotic (să-i spun așa).

Așadar, nu de multe ori mi se întâmplă să mă pot așeza singură pe o bancă în parc și să rămân singură prea multă vreme, fără ca cineva să vină să-mi vorbească. Iar în America de Sud, s-a întâmplat de câteva ori ca bărbații să mă abordeze și să-mi propună un contact intim. Din fericire, totul se rezumă la o simplă conversație și nimic mai mult.

Cum este percepută alegerea ta de a călători singură de către femeile pe care le întâlnești?

2015, undeva în Patagonia, la o pauză de admirat peisajul

2015, undeva în Patagonia, la o pauză de admirat peisajul

Este întotdeauna o distracție nemaipomenită să întâlnesc femei în timpul călătoriilor pentru că atunci mă frapează cum nu se poate diferențele de gândire și de educație. Eu, practic am crescut convinsă că deciziile mele nu trebuie să depindă în niciun fel de un bărbat, dar, bineînțeles, nu acesta este cazul tuturor femeilor de pe Pământ. Deși multe femei îmi admiră curajul de a călători singură, în anumite țări, acolo unde visul unei femei este cel tradițional, de a se căsători și a avea copii, nu arareori se întâmplă să fiu privită cu milă.

Țin minte că eram la o nuntă în sudul Braziliei și stăteam la aceeași masă cu șase femei căsătorite. Atunci când le-am spus că sunt un călător singur, m-au privit toate cu ochii plini de empatie. Una dintre ele mi-a luat mâna și mi-a spus: „Nu-ți face griji, draga mea, o să vină și timpul tău”. Nu pot să neg că m-am amuzat copios în sinea mea pentru că, deși am 34 de ani, nu m-a îngrijorat niciodată faptul că nu am încă un soț, un cămin și copii.

Dintre destinațiile pe care le-ai vizitat, care ar fi cele câteva pe care le-ai recomanda oricui călătorește de unul singur?

 Câmpuri de soia și drumuri de culoarea cărămizii în Canindeyú, Paraguay

Câmpuri de soia și drumuri de culoarea cărămizii în Canindeyú, Paraguay

Asta depinde foarte mult de ceea ce cauți: liniște și pace, petreceri sau oameni. Personal, ador să cunosc localnici și sunt convinsă că asta este ceva ce poți să faci în orice colț al lumii. Totuși, pentru a cunoaște oameni, cred că mai important decât UNDE este CUM călătorești. Dacă îi abordezi pe cei din jur cu o minte deschisă și curioasă, poți cunoaște chiar și în avion pe cineva care să îți schimbe ziua/viața.

America de Sud este un loc excelent pentru cei ce călătoresc singuri pentru că oamenii de acolo sunt incredibil de primitori. Există multe sate micuțe care nu sunt încă saturate de turiști și unde călătorii străini sunt priviți cu mare curiozitate de către localnicii.

Care sunt lucrurile indispensabile atunci când călătorești singur?

Ce încape în rucsacul agățat de bicicleta lui Sissi? (ai observat carnețelul momondo, da? Chiar acolo, lângă Gramatica Limbii Spaniole)

Ce încape în rucsacul agățat de bicicleta lui Sissi? (ai observat carnețelul momondo, da? Chiar acolo, lângă Gramatica Limbii Spaniole)

Singurele lucruri de care am nevoie pentru a nu mă simți singură sunt: un carnețel, pixuri cu duiumul, laptopul și aparatul foto. Îmi place să le povestesc și celorlalți, cu ajutorul blogului, ce fac în timpul călătoriilor și ador să îmi scriu sau să îmi desenez gândurile.

Nu mai vreau să mai călătoresc niciodată fără telefon. Este de neprețuit atunci când ai nevoie să te orientezi în spațiu sau când vrei să-ți asiguri, totuși, un minim de siguranță. Sunt aplicații prin care cei de acasă pot oricând să știe unde te afli sau poți să-i ții tu tot timpul la curent, spunându-le unde ești, cu cine și ce faci (lucru pe care, apropo, îl recomand tuturor celor care călătoresc făcând autostopul sau care își petrec tot timpul cu oameni necunoscuți).

În ceea ce privește auto-apărarea, am mereu la mine un spray cu piper de dimensiunea unui pumn. Dar cum asta este ilegal în multe țări, este recomandabil să verifici politicile țărilor înainte să te avânți nestingherit spre securitatea din aeroport. Oricum, din moment ce refuz să îl consider o armă, obișnuiesc să îmi fac propriul spray cu piper, în eventualitatea în care cineva mă va ușura cândva de cel pe care îl am.

Și încă un sfat util: este întotdeauna o idee bună să nu trâmbițezi în stânga și în dreapta faptul că ești un călător singur. Ai grijă în cine ai încredere și nu te teme să mai spui câte o minciunică din când când dacă o faci pentru siguranța ta.

Care este acel lucru care dă sens călătoriilor tale?

 În vizită în La Boca, cartierul plin de culoare din Buenos Aires, Argentina

În vizită în La Boca, cartierul plin de culoare din Buenos Aires, Argentina

În primul și-n primul rând, vreau să rămân cu ceva în urma tuturor călătoriilor. În America Latină mi-am propus să învăț spaniola și să îmi însușesc cât de multe lucruri pot despre cultura locală și mentalitatea celor de aici. Mai vreau să practic zborul cu parapanta, scufundările și alpinismul, cât de des posibil…

În al doilea rând, vreau să împart cu ceilalți ceea ce învăț, atât cu localnici, cât și cu oameni din alte țări. De aceea îmi petrec atât de mult timp cu localnicii și de aceea am acum un blog. Nu am pretenția să îi învăț neapărat ceva pe ceilalți, ci vreau, mai degrabă, să îmi împart experiențele cu ei și să îi las să le atribuie propriile interpretări bazate pe ceea ce văd, aud și simt.

„Un străin este doar un prieten pe care nu l-ai cunoscut încă”. De ce crezi asta și care-ți este abordarea atunci când vrei să-ți faci prieteni în timpul călătoriilor?

„Familia Gonzalez din San Miguel de Tucumán, Argentina – câțiva dintre oamenii atât de generoși pe care i-am întâlnit în călătorii...”

„Familia Gonzalez din San Miguel de Tucumán, Argentina – câțiva dintre oamenii atât de generoși pe care i-am întâlnit în călătorii…”

Am călătorit făcând autostopul timp de 16 ani, iar acum, de mai bine de un an, călătoresc cu bicicleta. Ador să stau de vorbă (și să stau, pur și simplu) cu localnicii. Sunt la fel de uimită, de fiecare dată, de cât de prietenoși și minunați pot fi străinii dacă ai o atitudine deschisă față de ei. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să-ți lași la o parte instinctul pentru că atunci când simți că cineva nu e de încredere, de cele mai multe ori… ai dreptate.

În orice caz, mass media face ca oamenii să pară înfricoșători, dar majoritatea dintre ei au, pe lângă un suflet bun, și povești incredibile de depănat. Poți să descoperi că ai experiențe și gânduri asemănătoare (sau cu care poți empatiza) chiar și cu un străin ce vine dintr-o cultură cu totul și cu totul diferită. Tot secretul este să pui întrebări, iar apoi să știi să asculți.

Dintre toate întâlnirile pe care le-ai avut cu oameni necunoscuți, care este cea mai memorabilă de până acum?

Un bărbat pe nume José, din Province, Buneos Aires, care lucra la ferma unde am înnoptat o dată. Am ajuns acolo moartă de oboseală după o zi întreagă de mers cu bicicleta și, cum proprietarul fermei nu era acasă, José și soția lui m-au invitat să iau cina cu ei și să dorm în căsuța lor. Deși era evident că nu erau cea mai înstărită familie, José a pregătit un adevărat festin pentru mine, iar cei 8 copii ai săi m-au luat cu ei să călăresc în împrejurimi. În noaptea aceea am dormit în aceeași cameră cu 5 dintre copiii lui José.

Înainte să o pornesc la drum a doua zi, am băut maté (o băutură din plante, tipică Argentinei) împreună cu José și am stat de vorbă câteva ore bune. El a fost prima persoană care mi-a arătat cum mă pot percepe, de fapt, străinii atunci când „le bat la ușă”.

Până atunci, mă vedeam doar din postura unei pacoste, care cere tot timpul ajutor. Dar José mi-a spus așa: „Știi, zilele noastre sunt monotone. Ne trezim la 5 în fiecare dimineață, lucrăm pe câmp, mâncăm, lucrăm, mâncăm, facem siesta, lucrăm, mâncăm și dormim. În fiecare zi. La fel. Vizita ta este ca o gură de aer proaspăt pentru noi. Te rugăm, rămâi cât de mult poftești!”

Care ți se pare cel mai bun mod de a ridica nivelul de conștientizare interculturală a oamenilor?

Curiozitatea de copil în cea mai pură formă a sa, la grădinița din Campo Largo, provincia Chaco din Argentina

Curiozitatea de copil în cea mai pură formă a sa, la grădinița din Campo Largo, provincia Chaco din Argentina

Pentru mine, cea mai bună metodă de a crește nivelul de conștientizare interculturală este prin exemplul propriu și prin experiențele pe care le am cu cei pe care îi întâlnesc. Nu am nicio intenție de a ține cine știe ce predici despre acest subiect, ci prefer mai degrabă să discut liber cu oamenii despre cum merg lucrurile în țările lor, comparativ cu țara mea (de exemplu).

Consider că această conștientizare interculturală este, înainte de orice, o atitudine, un mod de a vedea lumea și pe toți oamenii care o alcătuiesc (chiar și pe aceia care nu au călătorit niciodată).

Toată povestea îmi pare comparabilă cu universalismul cultural sau cu relativismul. Primul pas este înțelegerea faptului că diferențele culturale există și că îi determină pe oameni să gândească și să se comporte diferit. În următorul plan intră capacitatea noastră de privi aceste diferențe fără filtrele prejudecăților, ci doar observându-le cu un ochi curios și comportându-ne în așa fel încât să nu jignim. Fără să ne compromitem, însă, propriile valori.

Internetul este un instrument nemaipomenit și o platformă excelentă în slujba conștientizării interculturale și egalității. Încet-încet am început să învăț oameni din zonele rurale ale Americii de Sud cum și pentru ce să folosească internetul. Scopul meu este ca, pe baza experienței mediatice, să transform acest lucru într-un adevărat curs pe care să îl predau în școli pe parcursul călătoriei mele până în Mexic.

Ce se află pe lista ta de planuri de călătorie?

 Contemplând orizontul de deasupra regiunii Rio Grande do Sul din Brazilia sudică

Contemplând orizontul de deasupra regiunii Rio Grande do Sul din Brazilia sudică

Acum mă pregătesc ca în două zile să plec la carnavalul din Tilcara, Jujuy (Argentina), care este unul dintre cele mai tradiționale și mai bine conservate carnavaluri din împrejurimi. De acolo, o să străbat cu bicicleta Bolivia, Peru, Ecuador, Columbia, iar apoi tot drumul din America Centrală până în Mexic. Am petrecut ultimele multe luni în Paraguay, ocupându-mă de lansarea unei reviste online de travel pentru femeile finlandeze și de alte task-uri legate de scris.

Deja mă visez explorând culturile indigene din Bolivia, întâlnindu-mă cu familiile prietenilor mei din Ecuador, dansând salsa în Cali, Columbia, lucrând la schimb pentru a face scufundări gratis, învățând să gătesc mâncare autentică mexicană și atâtea alte lucruri.

Care este întrebarea care ți se pune cel mai des de către străini?

„Nu îți e frică?”. Asta este, fără îndoială cea mai comună întrebare. Iar răspunsul este: „da, îmi este”, dar încerc să fac tot ce pot pentru a nu lăsa frica să-mi stea în cale și să mă împiedice să fac toate lucrurile pe care vreau să le fac.

Ce întrebare ai pune următorului călător din seria Călători de care ne îndrăgostim?

Crezi că atunci când învățăm limbi străini, modul nostru de a gândi se extinde sau crezi, mai degrabă, că doi oameni se pot înțelege și fără să vorbească aceeași limbă.

Urmărește jurnalul lui Sissi pe pagina Strangerless și întâlnește-i pe foștii străini pe contul ei de Instagram. Lasă-te inspirat, îndrăznește să cunoști localnici atunci când călătorești și #spuneda aventurilor pe care trebuie să le ai măcar o dată în viață
În legătură
9 sfaturi pentru a călători mai mult în 2020
— 11 mins lectură

9 sfaturi pentru a călători mai mult în 2020