3 zile în Valencia: vechiul oraș futuristic de la malul Mediteranei

An după an, Barcelona a văzut cete tot mai numeroase de turiști îmbulzindu-se și călcându-se pe picioare în centrul orașului; și așa cum se întâmplă întotdeauna după ce o destinație o ia la goană pe culmile glorii, o alta, alternativă, începe să scoată capul la suprafață.

În cazul de față, însorita și mediteraneana Valencia a atras privirile însetate de o Spanie ușor diferită. Indiferent ce aștepți de la câteva zile de binemeritată vacanță – poate te atrage arhitectura cu totul specială, mâncarea tipică care face să plouă în gură cu găleata sau atitudinea ireal de relaxată a valencienilor – dă-i bice!

Alege Valencia pentru următorul city break și petrece câteva zile de deconectare absolută, dansează, satură-te de mâncare tradițională de la mal de Mediterană, scaldă-ți ochii în priveliști diferite de tot ce ai acasă și împrumută măcar puțin din mentalitatea pozitivă a localnicilor (asta ți-ar mai dărui minim 5 ani de viață în plus). Nu că-i mai bine decât să dai din coate, încercând să-ți croiești drum prin selfie stick-uri și rucsace?

Găsește zbor ieftin către València
Rezervă hotel în València

Tradițional și istoric: o plimbare printre principalele locuri ce trebuie văzute

Începe-ți cea dintâi zi pe plaja din El Cabanyal și gustă din viața norocoșilor care s-au născut la malul mării

Se vede treaba că romanii au fost băieți deștepți prin faptul că au ridicat Valéncia la malul mării acum mai bine de 2000 de ani. Locuitorii actuali încă mai trag foloasele unei asemenea amplasări de invidiat.

Nicio idee de a-ți începe dimineața primei zilei în Valéncia nu va reuși nici măcar să se apropie de o plimbare (sau un jogging dacă te simți pregătit) de-a lungul Plajei Cabanyal, situată ceva mai la nord de portul Valenciei.

Multe dintre trupurile sculptate, bronzate sau dintre buzele care deșertează smoothie-uri de vară, aparțin obișnuiților acestui loc, cei pe care norocul nu i-a ocolit și care vin adesea aici pentru o oră de înot, pace sau solitudine, înainte ca plaja să-și înceapă ziua și spiritele să se agite.

La numai câțiva pași de plajă, vechiul cartier pescăresc „El Cabanyal” se-arată ca o idee măreață pentru a admira casele tradiționale alcătuite din tilde, în vreme ce decizi cărui bar îi faci onoarea de a-ți servi micul dejun. Fă tot ce-ți stă în putință pentru a trece pe lângă casa nr. 37 de pe strada Carrer del Mediterrani, fă-i repede o poză și continuă-ți drumul pe Carrer del Progrés, pentru a-i mai da privirii de lucru cu alte exemple de cultură veche, mediteraneană.

Când foamea își intră sănătos în drepturi, încrucișează degetele și speră să găsești un loc liber la Bodega La Pascuala de pe strada Carrer del Doctor Lluch; se servesc aici bocadillos în proporții generoase.

Dacă ai tot cheful din lume să iei Valéncia la pas, foarte bine, fă-o. Dacă nu, cel mai cuminte ar fi să încaleci una din bicicletele publice Valenbisi și să te pui pe explorat uriașul parc El Jardín del Turia.

Cei 9 kilometri de albie de râu secat și reamenajat concurează fără teamă cu orice spațiu verde din oricare alt oraș spaniol. Dă-i bătaie în direcția răsăritului, urmărit fiind în permanență de liniștea parcului, până ce dai de figurinele uriașe ale lui Gulliver din povestea la care te gândești exact acum.

 Nu ocoli cu privirea Parcul lui Gulliver dacă nu ai copii pentru că, și adult fiind, tot poți să-i iei părul uriașului drept tobogan

Orice picior uman ce calcă în Valencia va fi atras, mai devreme sau mai târziu, de centrul istoric, de cele 16 secole de existență ale clădirii Lonja de la Seda (Schimbul de Mătase) și de Catedrala în etate de 13 secole. Pur și simplu n-ai cum să le reziști.

Nu ocoli, însă, nici mai puținele cunoscute Banys de l’Almirall, băile maure care, în mod surprinzător, au fost construite după ce dominația maură și-a terminat numărul de pe scena spaniolă.

La o aruncătură de băț de băile mai sus menționate, există un loc unde se servește un prânz de te lingi pe degete: La Riua. Da, ăsta-i locul unde să încerci specialitatea aceea Valénciană despre care vorbește toată omenirea… „all i pebre”. Hai, nu nega, puteai să juri că vorbim despre paella. Abține-te și să o păstrăm pentru mai târziu. All i pebre este o tocăniță de țipar, un preparat inventat și perfecționat în Albufera (laguna superbă din sudul orașului).

Tot La Riua servește o selecție excelentă din cele mai bune vinuri valenciene și cutezăm a sugera că trebuie „să le încerci”…

 Interiorul clădirii Lonja de la Seda sau Sala de Contratacion ce respiră somptuozitate, unde negustorii își negociau contractele

Nu-ți pierde cumpătul de vezi că toate ușile și magazinele sunt închise între 2:30pm și 5pm (cu prelungire spre 6pm). E ora siestei și e dreptul oamenilor să continue o tradiție din moși strămoși, iar pentru tine, o ocazie excelentă de a te-ntinde lejer pe spate cu o carte sub nas, în parc sau într-una din piețe.

Sperăm că vei fi mâncat zdravăn la prânz pentru că multe restaurante nu servesc cina până la ora 8:30-9pm, dar asta nu te va împiedica să găsește niște tapas grozave cu care să-ți mai astâmperi foamea.

Ca regulă generală, cu cât ești mai aproape de spațiile turistice, cu atât vei da de mâncare mai puțin bună și de prețuri mai mari, așa că nu te teme să te aventurezi neînfricat prin cartierele ce nu sar în ochi de la prima vedere.

Îți spunem de pe-acum, să nu ne bați obrazul că nu te-am fi anunțat: nu te bucura de cină până simți că nu mai e chip să te ridici de la masă! Mai păstrează un dram de energie pentru a pedala către ultimul loc în care mai ai de ajuns în această primă zi. Poți, fie să te-ndrepți către Café del Duende și să urmărești un dans Flamenco (emblematic pentru Spania în general, dar nu și pentru Valéncia), fie să te așezi la una din mesele barului Jimmy Glass Jazz și constați singur că-i un loc numai bun pentru a deșerta câteva pahare de gin tonic generos preparate.

Contemporan și futurist: Valencia este un oraș ce și-a propus să impresioneze

Ciudades de laas Artes y las Ciencias îți urează bun venit în viitor

Cum timpul trece repede când te distrezi, probabil nici n-o să apuci să te dumirești când a trecut prima zi și-ntâia noapte și cum dimineața numărul doi a intrat atât de șireată-n scenă. Întâmpin-o cu zâmbetul pe buze, cu o fluturare suavă a mâinii și cu un mic dejun la El Bar, așezat în apropiere de grădina Turia. De ce acolo? Pentru că se află la o adiere de vânt de următoarea noastră destinație: Orașul Artelor și Științelor (Ciudad de las Artes y las Ciencias, pe numele-i de botez).

Fanii lui Dr. Who vor recunoaște lesne locul, după asemănarea izbitoare cu planeta extrasolară Gliese 581 D, dar acest complex futuristic ascunde lucruri pe care nici nu le bănuiești: cel mai mare acvariul al Europei, o casă de operă, un teatru IMAX, un muzeu al științei și o esplandadă ce include un club de noapte cât se poate de fancy (mai multe informații despre asta, ceva mai la sud de pagină).

Nu te da înapoi de la cumpărarea biletului (merită fiecare cent), fă un tur a tuturor celor menționate (dacă tot dai un ban) și nu uita să admiri cu toți milimetri de retină, ce-a lăsat în urmă arhitectul Valéncian Santiago Calatrava.

Mai mergi vreme de 30 de minute și ești ca și ajuns în pragul localului Bluebell Coffee din prea mărețul cartier Russafa (alias Ruzafa), iar aici te așteaptă nu doar cel mai bun brunch/prânz din întreg orașul, dar și cea mai bună cafea gustată între aceleași granițe.
Pune-ți la bătaie toate armele și încearcă să prinzi un loc în micuța grădină din incintă. Nu părăsi Russafa după ce te vezi cu bagajul stomacal burdușit, ci aruncă un ochi în magazinul Gnomo și vezi dacă te ispitește vreun tricou care să-ți amintească de Valéncia sau de Russafa pentru întreaga-i existență.

 Graffiti la cel mai înalt nivel în cartierul Carmen

De aici unde te-am lăsat, mergi sau pedalează până la primul muzeu de artă contemporană din Spania, IVAM, amplasat în șarmantul cartier El Carmen.
Colecțiile-i includ operele legendei internaționale Marcel Duchamp și a altor mari artiști spanioli (de exemplu, sculptorul Julio González). Nu merge până acolo cu ochii închiși sau cu nasul în telefon pentru că n-ai idee ce artă stradală te va acompania până la ușa muzeului.

Mai potolește din sevrajul fashionului pe strada Carrer de la Pau, înțesată de branduri spaniole precum Carolina Herrera și Loewe. Pentru niscaiva țesături mai indie, dă-i o șansă designerului Francis Montesinos, care-și expune creațiile într-un magazin din apropierea gării principale sau creatorului de bijuterii Vincente Gracia (valéncian get-beget), tot pe Carrer de la Pau.

Și tot frunzărind umerașele, nici n-o să-ți dai seama cum se face iar ora cinei, momentul preferat din zi, și, vorba aia, de ce să nu te-nfățișezi înaintea celui mai accesibil restaurant Michelin – El Poblet, din apropierea Primăriei. Fiind o parte a imperiului Quique Dacosta, restaurantul este o oază de calm și o rezervă groasă de mâncare marină. Dacă El Poblet ți se arată totuși prea scump, ia în considerare gastropub-ul Mercatbar.

Undeva în jur de miezul nopții, așază-te cuminte la coada din fața clubului L’Umbracle Terraza, înapoi în Orașul Artelor și Științelor și așteaptă-te să te-nconjori aproape exclusiv de valencieni frumoși îmbrăcați ca la carte.

Dacă vocea conștiinței te face să te îndoiești că ar trebui să petreci o noapte clubărind în așteptarea zorilor, astâmpără-i îndărătnicia și spune-i că-i o ocazie excelentă pentru a încerca niște Agua de Valéncia, o combinație fericită de cava și suc de portocale (bineînțeles, stors din fructele locale), amestecate cu puțin gin și vodcă. Băutură tipică de la fața locului, ne-am înțeles!?

O privire în afara orașului

 Albufera, această întindere sălbatică și-albastră promite solemn câteva ore de liniște și meditație, în afara orașului (și-așa nu foarte haotic)

Ți-a mai rămas o zi și niciun motiv să nu ieși puțin din limitele Valenciei și să descoperi ce-au mai frumos micile sate care-o înconjoară.

La 45 de minute nord de oraș, pe Coves de Sant Josep (cel mai mare râu subteran navigabil din Europa) te așteaptă 45 de minute petrecute într-o barcă încăpătoare, traversând peșterile subterane ale curgerii de apă. Singurul neajuns este că fotografiatul nu-i permis, așa că deschide bine ochii și încearcă să înghesui tot în materia cenușie.

Dacă exploratul peșterilor nu îți face avansuri, rămâne descoperirea uneia din zonele agricole ce-nconjoară orașului și care se fac responsabilă de inventarea faimoaselor specialități: horchata și paella.

Ai mâncat, ai băut, dă-i acum fuga în stația autobuzului 25 în direcția El Palmar și petrece restul zilei la marginea lagunei Albufera, situată fix alături de El Palmeral, el însuși casa unor câmpuri de orez incredibile ce devin ingredientul principal din prea-celebra paella Valénciană. Și nici c-o să găsești în lumea asta vreo paella mai autentică decât aici.

Dacă vrei să te ospetezi ca un pașă, fă un tur cu vaporașul și devorează o paella originală Valénciană (alcătuită din orez, pui, niscaiva legume, fasole și șofran) la bordul acesteia. Și chiar dacă alegi să mânânci mai tradițional, la o masă amplasată pe terra firme, tot n-ai cum s-o dai în bară pentru că pur și simplu nu există paella nesatisfăcătoare în partea aceasta de Spanie.

 Nu pleca de pe acest pământ iberic fără să fi gustat horchata cu fartons – un soi de lapte din cerealele ce cresc numai aici și se cunosc sub numele de chufas, alături de niște bunătăți de cofetărie

Dacă n-ai auzit încă de horchata, nu te învinovăți. Cerealele din care din care se prepară (mai bine zis „turberculi”) se găsesc aici și numai aici și vei auzi de ele sub numele de chufas (sau nuci de tigru). Și nu poți să guști o horchata mai naturală și mai de la mama ei decât în părțile-cestea. Ia trenul Xurra Greenway (parte a rețelei „Via Verde”, o linie folosită actualmente pentru drumeții și ciclism), gonește către nord, trecând prin livezile de portocale și oprește-te în Alboraya. Sunt la horchaterii aici… să te umfli.

În plus, ai parte de zboruri directe spre Valencia, din România, de pe aeroporturile București-Otopeni oferite de TAROM, Blue Air și Wizz Air, Timișoara sau Cluj-Napoca cu Wizz Air.

Găsește zbor ieftin către València

Ți-a intrat în sânge și te-a cuprins pe de-a-ntregul pofta după Peninsula Iberică?