Elena Cîrîc: „Cel mai mult îmi place să interacționez cu localnicii, să încerc să înțeleg cum trăiesc ei și de ce”

elena-ciric-cover

S-a întors de la Rio, unde a fost voluntar la Jocurile Olimpice. Elena Cîrîc este o tânără care spune că a avut norocul să se nască într-o familie de călători. La 10 ani, ai ei au trimis-o singură în tabără în Apuseni. De atunci bate lumea-n lung și-n lat pentru că așa învață să accepte diferențe între opinii și culturi. Din 2009 scrie despre călătorii și alte pasiuni pe blog și plănuiește să plece la anul într-un tur pe bicicletă în sudul Franței. Când a aplicat să fie voluntar la Rio nu a spus nimănui pentru că nu credea că avea șanse să fie acceptată. Află mai multe despre cum a fost pentru Elena să lucreze ca voluntar la Jocurile Olimpice din vara aceasta, cum a trăit printre localnici sau cum plănuiește călătoriile și ce o motivează în continuare să descopere lumea.

Când ai pornit prima dată la drum și ți-ai dat seama că nu vrei să te mai oprești din a călători?

Norocul meu a fost că m-am născut într-o familie de călători, prieteni buni ai drumului. Îmi aduc aminte că m-am plimbat mult prin România când eram mică, chiar dacă aveam cu totul alt stil de călătorit atunci. Și faptul că făceam mofturi la mâncare, i-a determinat pe ai mei să mă trimită singură în tabără în Apuseni la 10 ani. Cred că așa a început totul. Apoi, alte tabere au urmat. Prima oară am ieșit din țară în clasa a V-a, în Grecia, unde am petrecut vreo două săptămâni, într-un fel de schimb intercultural. Într-a VI-a am câștigat o tabără în Ucraina. Într-a VII-a deja mergeam în 4 tabere în aceeași vară, printr-o conjunctură foarte norocoasă pentru mine. Cert e că de fiecare dată mă întorceam acasă mai vitează, mai prietenoasă, mai deschisă la minte, parcă. Descopeream lumea și mă descopeream pe mine prin călătorii.

Cum alegi destinațiile de călătorie? Ce te face să optezi pentru o anumită țară în detrimentul alteia?

Prima destinație aleasă a fost Amsterdam, în anul I de facultate. Dar nici atunci nu pot să zic că am ales-o eu. Eu doar am acceptat propunerea prietenilor mei. Apoi, de foarte multe ori am călătorit prin locuri în care aveam prieteni, fiindcă era mai ieftin  și fiindcă mi se pare valoros să descoperi un loc nou împreună cu un localnic. Astăzi în continuare țin cont de bani, dar și de timp, când aleg. Și cum ajungi repede și cât de cât ieftin aproape oriunde în Europa, cele mai multe călătorii le-am făcut în interiorul Europei. Îmi doresc oricum să văd toate țările europene, acum doar le prioritizez.

Ce înveți despre tine și despre lumea din jurul tău călătorind?

Că viața e și mai spectaculoasă atunci când spui DA (provocărilor) și treci peste fricile de orice fel. Călătorind am învățat să accept diferențe între opinii și culturi și am descoperit că pot să mă bucur foarte tare și de trei săptămâni dormite pe o saltea gonflabilă într-un apartament modest, dar și de câteva nopți petrecute în cele mai fițoase hoteluri de 5*.

Vara asta ai fost voluntar la Jocurile Olimpice de la Rio. Cum ai luat această decizie și de ce acum?

elena-ciric-4

Acum trei ani eram tot în Brazilia, tot cu voluntariat, dar într-un alt cadru. Și văzând cum orașul Rio de Janeiro începe timid să se pregătească pentru cel mai mare eveniment multi-sportiv, m-am întrebat cum ar fi fost să vin în Brazilia cu 3 ani mai târziu, chiar în timpul jocurilor olimpice. Dar nu visam atunci ca asta chiar să se întâmple. Însă când a apărut pe net formularul de aplicare, în 2014, am zis să-mi încerc norocul. L-am completat fără să povestesc cuiva despre asta, fiindcă nu credeam că am șanse reale să fiu acceptată. Totuși, mă bucur mult că prima olimpiadă la care am participat s-a desfășurat în Brazilia, fiindcă relația mea cu unica țară americană în care limba oficială e portugheza e una aparte.

Povestește-ne pe scurt despre două momente dificile pe care le-ai trăit la Rio în rolul de voluntar în una din cele mai importante experiențe internaționale.

elena-ciric-5Mi-ar fi fost mai simplu să vorbesc despre doua momente preferate. Dar am să încerc să fac ceea ce nu fac de obicei: să scot răul înainte. Ca voluntar la proba de ciclism pe șosea, am fost repartizată în prima zi într-un sector foarte aglomerat, la o trecere de pietoni care despărțea o plajă superbă de un cartier sărac. Iar responsabilitatea mea era să mă asigur că proba se va desfășura conform planului, în deplină siguranță. În momentul în care am oprit circulația pentru câteva zeci de minute, oamenii au devenit irascibili, deși fuseseră informați cu mult timp înainte și inclusiv în ziua respectivă. Iar noi am calmat spiritele. 
Un alt moment dificil a fost la proba de triatlon, unde am păzit intrarea în cortul atleților. La finalul probelor (în ambele zile), toată lumea din interior (inclusiv presa) voia să folosească ieșirea din cortul atleților, fiindcă era cea mai apropiată. Și trebuia să verific cu atenție multe tipuri diferite de acreditări într-un timp foarte scurt și cumva să le explic celor care nu aveau acreditare pentru zona aceea că nu pot folosi ieșirea respectivă, că așa e procedura și că trebuie să ocolească câteva sute de metri. Degeaba!

Cât de diferită a fost această călătorie față de alte experiențe de călătorie pe care le-ai avut?

Scopul a fost diferit. Nu mi-am propus să vizitez orașul sau să bifez obiective turistice, ci să mă bucur de experiența olimpică și să înțeleg cât mai multe.

Cum ai stabilit legături cu localnicii din Rio?

elena-ciric-2Am locuit la prietena unei prietene, în Flamengo, un cartier bun din Rio. Asta mi-a deschis ușa către alți mulți brazilieni, prieteni de-ai ei. Ne-am plimbat cu bicicletele, mi-a arătat unde lucrează, am fost la orele ei de tenis pe plajă, am făcut piața din aceleași locuri pe care le frecventează și ea. Am avut o experiență autentică, atât cât s-a putut într-un oraș plin de turiști, împodobit ca de Crăciun.

Cum te-ai pregătit pentru călătoria către Rio (mental, fizic, spiritual)?

Nu m-am pregătit mai deloc, fiindcă așa a fost contextul. Am aflat foarte târziu că plec cu adevărat și până nu m-am văzut în avion, n-am avut timp să mă gândesc deloc la asta. Dar faptul că mai petrecusem 2 luni de zile în Brazilia cu 3 ani în urmă m-a ajutat să nu mă stresez vizavi de călătorie. Știam regulile pentru viză, știam cum e cu moneda locală și cu prizele, testasem cam toate tipurile de mâncare, știam cât de cât la ce să mă aștept. Iar pe avion am citit despre sportivii români din delegație, fiindcă voiam să îi cunosc cât mai bine pe toți.

Care ar fi o nouă destinație pe care ai vrea să o descoperi? De ce?

Cred că ar fi cazul să îmi îndrept un pic atenția și spre Asia. Thailanda e de mult pe lista mea mai ales datorită lui Brăduț, dar mă atrag și Cambodgia, Vietnam, Laos. În plus, îmi doresc să ajung în Australia, pentru că recent am întâlnit mulți călători de-acolo, care mi-au stârnit curiozitatea să le descopăr țara. Iar America Latină e oricum permanent pe lista mea. Țări și locuri de descoperit sunt cu nemiluita. Pe termen scurt, sper să ajung la anu’ în sudul Franței, într-un tur pe biciclete, printre lanurile de lavandă din Provence.

Ce lucruri pui de obicei în bagajul de mână?

Documentele, câțiva bani cash + cel puțin un card bancar, aparat foto, laptop/tabletă, o carte, baterie externă, încărcătoare, câteva bijuterii de care să nu îmi pară foarte rău dacă le pierd, șervețele, uneori gel antibacterial, Ibuprofen, periuța de dinți, ceva de ronțăit. Nimic special. Hărți și ghiduri nu car după mine, dar îmi descarc pe telefon hărți locale. Și nu plec niciodată cu bagajul plin, fiindcă știu că voi avea la întoarcere nevoie de spațiu în plus pentru cumpărături.

Cum ai descrie modul în care călătorești?

elena-ciric-3Liber. Diferit de la context la context. În general cel mai mult îmi place să interacționez cu localnicii, să încerc să înțeleg cum trăiesc ei și de ce. Trec pe lângă obiectivele turistice, dar nu le bifez pe toate. În ultimii ani m-am surprins de mult ori plecând de acasă fără planuri de călătorie, fără așteptări, lăsându-mă purtată pe străzi și străduțe. Și niciodată nu mi-a părut rău. Sigur, din când în când mă mai bucur de câte-un pont, dar nu-l iau întotdeauna din locurile “oficiale”.

Ce sfat / recomandare i-ai da cuiva care vrea să te urmeze și să transforme călătoriile într-un stil de viață?

Să nu se mai gândească că e scump să călătorești. E atât de scump pe cât vrem noi să fie. Unii fumează, alții își cumpără genți scumpe, iar noi… călătorim fericiți.